Partidul Popular şi al Protecţiei Sociale
P.P.P.S s-a născut din dorinţa de a ajuta mai multe categorii de cetăţeni , care, din pricina dezinteresului partidelor instalate la conducerea ţării, după revoluţia din 1989 , au ajuns în pragul sărăciei.
Privatizările, distrugerea agriculturii şi industriei, minciuna şi promisiunile neîndeplinite au fost preocupările conducătorilor care s-au perindat la putere timp de 18 ani.
Partidul Popular şi al Protecţiei Sociale a rezultat din transformarea Partidului Pensionarilor . Acest lucru a fost înfăptuit cu scopul de a fi alături nu numai de pensionari ci şi de tinerii care nu pot ocupa un loc de muncă, de şomeri, de disponibilizaţi, de handicapaţi şi alte categorii cu venituri mici sau fără venituri.
Partidul Popular şi al Protecţiei Sociale participă la alegerile locale din 2008 pentru a obţine, cu ajutorul populaţiei, VOTUL care va schimba faţa politică şi economică a ţării.
Privatizările, distrugerea agriculturii şi industriei, minciuna şi promisiunile neîndeplinite au fost preocupările conducătorilor care s-au perindat la putere timp de 18 ani.
Partidul Popular şi al Protecţiei Sociale a rezultat din transformarea Partidului Pensionarilor . Acest lucru a fost înfăptuit cu scopul de a fi alături nu numai de pensionari ci şi de tinerii care nu pot ocupa un loc de muncă, de şomeri, de disponibilizaţi, de handicapaţi şi alte categorii cu venituri mici sau fără venituri.
Partidul Popular şi al Protecţiei Sociale participă la alegerile locale din 2008 pentru a obţine, cu ajutorul populaţiei, VOTUL care va schimba faţa politică şi economică a ţării.
PROGRAMUL
PARTIDULUI POPULAR ŞI AL PROTECŢIEI SOCIALE ( P.P.P.S) este simplu şi uşor de realizat, dacă partidul va avea voturile voastre. Acest program urmăreşte doar câteva obiective, ce duc la un trai decent şi civilizat.
P.P.P.S oferă populaţiei posibilitatea de a avea :
- căldură ;
- mâncare;
- sănătate;
- siguranţă
- tineri care să găsească un loc de muncă.
Sigla P.P.P.S este umbrela ; ea vă apără de toate
neajunsurile care au fost aruncate peste voi de toţi cei care, prin daruri meschine şi promisiuni făcute, au sărăcit ţara.
Cetăţeni ! Alăturaţi-vă cu sufletul şi votul Partidului Popular şi al Protecţiei Sociale.
7 comentarii:
Cuplurile care îmbătrânesc împreună ... Valurile succesive de extindere nu au întinerit populaţia de pe continentul european, care riscă să piardă mâna de lucru de valoare
Aproape o treime din cetăţenii Uniunii Europene vor avea vârsta de peste 65 de ani până în 2050. Acest fapt va bulversa toate aspectele vieţii europenilor.
Îmbătrânirea populaţiei europene se produce într-un ritm accelerat, având în vedere că, în urmă cu trei ani, doar 16,5% din locuitorii ţărilor UE aveau peste 65 de ani. Această cifră ar putea ajunge însă la 18% începând cu 2010, la 25% în 2030 şi la 30% în 2050, potrivit celor mai recente prognoze ale Institutului European de Statistică, Eurostat. Pentru prima dată în Europa, numărul persoanelor de peste 65 de ani l-a depăşit pe cel al tinerilor de mai puţin de 15 ani, la începutul acestui deceniu. În întreaga lume, doar Japonia se confruntă cu o problemă similară.
Însă UE, care are în prezent 495 milioane de locuitori, este o regiune mult mai populată şi mai extinsă decât spaţiul nipon. În paralel, naşterile au continuat să scadă. Nivelul fertilităţii, care reprezintă numărul ipotetic de copii pentru o femeie aflată la vârsta procreării, a scăzut în UE de la 1,6 ,în 1990, la mai puţin de 1,5, în condiţiile în care sunt necesari puţin mai mult de doi copii pentru o femeie în vederea stabilizării populaţiei, în afară de imigraţie.
Cariera, înaintea familiei
Această scădere s-a înregistrat în special în fostele ţări comuniste din Europa Centrală şi de Est, care înainte de căderea comunismului, aveau, în medie, circa doi copii de familie. Aceste ţări prezintă acum cifrele cele mai scăzute, cu un nivel-record de 1,2 copii în Slovacia, pentru anul 2006. Irena Kotowska, profesoară de demografie în Polonia, spune că ţările foste comuniste nu au făcut decât să urmeze cu întârziere o tendinţă care a început în anii ’60 în Scandinavia, înainte de a se extinde în Occident, apoi în sudul Europei.
Facilităţi pentru părinţi
Multe femei muncesc, sunt financiar independente şi încearcă să-şi facă o carieră înainte de a avea copii. În 2003, vârsta medie la care femeile năşteau primul copil era de 28 de ani pentru femeile din UE, ceea ce reprezintă cu doi ani mai mult decât în 1990. Scăderea numărului de naşteri nu este iremediabilă, spun experţii, cu condiţia ca societatea să le poată oferi părinţilor posibilitatea de a avea atât o viaţă profesională, cât şi una familială, prin intermediul creşelor, şcolilor pentru mame, cum există în Franţa, sau concediilor generoase pentru părinţi, cum sunt în Suedia.
Imigraţia salvează naţia
Pentru a încerca o întinerire a populaţiei, ţări precum Spania au contat pe imigraţie. În ultimii ani, milioane de tineri imigranţi s-au stabilit în această ţară, majoritatea din America Latină. Însă, pentru majoritatea demografilor, Europa va trebui să înveţe să trăiască altfel, gestionând mai bine finanţele publice pentru a finanţa sistemele de pensii şi pe cele medicale, dar şi acceptând greutatea politică tot mai mare a persoanelor în vârstă.
„Economie de argint"
Comisarul european pentru afaceri sociale, Vladimir Spidla, afirmă că europenii nu trebuie să interpreteze îmbătrânirea populaţiei în termeni de costuri sau de ameninţări. „Economia trebuie să profite de oportunităţile noilor pieţe legate de nevoile unei populaţii mai îmbătrânite", a explicat el. Se discută deja de o „economie de argint", care ar oferi noi servicii, dar şi noi produse populaţiei în vârstă. Mereu pionieră în plan industrial în Europa, Germania, ţara cu populaţia cea mai îmbătrânită din UE, alături de Italia (20% din populaţie are peste 65 de ani), se mobilizează deja pentru a deveni liderul acestei noi pieţe.
Europa a devenit continentul oamenilor bătrâni, ... Germania se teme de „războiul generaţiilor"
Germania, ţara cea mai populată din Uniunea Europeană, are de ce să-şi facă griji: îmbătrânirea populaţiei afectează economia şi chiar viaţa politică, nu puţini fiind experţii de la Berlin care se tem de un „război al generaţiilor". Un german din cinci a depăşit vârsta de 65 de ani sau chiar mai mult. În 2030, un cetăţean din patru va avea această vârstă, iar în 2050, aproape unul din trei, arată estimările făcute de institutul Eurostat. Îngrijorarea experţilor este cât se poate de justificată pentru că rapoarte recente arată că, alături de Italia, Germania este una dintre ţările cu populaţia cea mai vârstnică din Europa. Prognozele provoacă temeri şi în rândul economiştilor germani, care se gândesc la finanţarea sistemului de pensii şi la asigurările de sănătate.
Lipsă de specialişti în industrie
La rândul său, industria germană se confruntă cu o lipsă de specialişti care ar trebui să-i înlocuiască pe inginerii aflaţi în prag de pensionare. Şi sindicatul profesorilor se plânge că începe să rămână fără profesori de ştiinţe la cele mai prestigioase universităţi din Berlin.
„Generaţia de aur" din Germania nu este însă numai sursă de îngrijorare, ci şi o piaţă de consum al cărei potenţial este exploatat la maximum: agenţiile de voiaj, revistele şi site-urile internet îi „îmbie" tot timpul pe pensionarii germani cu oferte speciale. Vârstnicii germani încearcă, însă, să nu reprezinte o povară pentru autorităţi. Nu puţini sunt cei care preferă să fie activi după ce au ieşit la pensie, astfel că nu se dau în lături să lucreze ca voluntari în grădiniţe, şcoli, asociaţii sportive, iar cei mai îndrăzneţi îşi definitivează studiile.
Electorat sensibil pentru politicieni
Pensionarii au devenit o prioritate şi pentru politicienii germani. Deputatul Oslwald Metzger a avertizat că există riscul izbucnirii unui război al generaţiilor, dacă liderii de la Berlin vor continua să facă risipă de promisiuni electorale. Nemulţumirile au apărut după ce cancelarul Angela Merkel a mărit pensiile cu 1,1% în iulie, afirmând că şi pensionarii ar trebui să se bucure de „creşterea economiei germane". Acest cadou electoral îi va costa în viitorul apropiat pe tinerii angajaţi, a afirmat Jens Spahn, deputat al Uninunii Creştin –Democrate (CDU), reuşind să provoace furia coaliţiei aflate la putere în Germania.
Oamenii în vârstă au fost rechemaţi la ... Franţa îşi valorifică „seniorii"
Franţa, unde rata angajaţilor cu vârste cuprinse între 55 şi 64 de ani este una dintre cele mai scăzute din Uniunea Europeană, încearcă să-i readucă pe pensionari la muncă, în speranţa că se va adapta la îmbătrânirea populaţiei. Guvernul de la Paris urmează să discute cu sindicatele şi, în funcţie de rezultatul consultărilor, în vară va prezenta şi un proiect de lege care vizează rezolvarea unui dosar ultrasensibil, care a provocat mari greve în 1995 şi 2003. Miza este menţinerea sistemului de pensii, bazat, în Franţa, pe solidaritate şi împărţirea exactă între angajaţi şi pensionari, mai degrabă decât pe capitalizare. Ca majoritatea partenerilor europeni, Franţa vizează creşterea duratei de cotizare corespunzător creşterii numărului de pensionari. Măsura este susţinută de autorităţile de la Paris, în contextul în care speranţa de viaţă a locuitorilor din Hexagon este una dintre cele mai ridicate din lume (84,5 ani pentru femei şi 77,6 ani pentru bărbaţi).
Amenzi pentru cei care nu angajează vârstnici
Măsura este deci văzută ca un mijloc de dezamorsare a unei bombe demografice cu efect întârziat. Mai ales că cele mai recente statistici europene arată că locuitorii cu vârste de peste 65 de ani vor depăşi în Franţa 18% din populaţie, în 2010, urmând să ajungă la 30%, în 2050. În acest context, guvernul francez face eforturi să-i menţină pe angajaţii în vârstă cât mai mult pe piaţa muncii. Mai nou, marile companii din Franţa sunt încurajate cu diverse „bonusuri", pentru a nu renunţa la oamenii care au depăşit vârsta de 55 de ani, iar firmele care refuză să-i „înroleze" pe „bătrâni" sunt ameninţate cu amenzi usturătoare.
Economia de piaţă a scăzut natalitatea în Europa de Est
Dornici să-şi facă o carieră înainte de a-şi întemeia o familie sau având sentimentul nesiguranţei în ceea ce priveşte viitorul într-o regiune încă săracă, locuitorii Europei de Est ezită să facă în prezent copii, spre deosebire de epoca comunistă, când natalitatea era unul dintre rarele succese ale sistemului. În 2006, în majoritatea celor zece ţări foste comuniste devenite membre ale UE, rata de fertilitate, adică numărul ipotetic de copii ai unei femei, nu era decât de 1,3. Înainte de căderea comunismului, această rată era aproape peste tot apropiată sau egală cu 2,1 - număr necesar pentru a stabiliza populaţia unei ţări.
Primele în bani,ineficiente
Puţin câte puţin, noul sistem a schimbat şi mentalităţile. „Vedem noi valori, mai mult individualism, o nevoie de împlinire personală, o investiţie în carieră. Acestea întârzie întemeierea unei familii şi naşterea de copii", explică demograful lituanian. În ultimii ani, guvernele din regiune au început să se alarmeze şi să lanseze programe financiare pentru a încerca să stimuleze natalitatea. În România, exemplifică AFP, conform unei legi votate în 2006, familiile primesc o primă de aproximativ 50 de euro pentru fiecare nou-născut, plus o alocaţie lunară de 65 de euro până la vârsta de doi ani. În Slovacia, pentru primul născut se oferă 340 de euro, iar pentru ceilalţi copii, câte 140 de euro.
Şi în Polonia a fost introdusă, în 2006, o primă de naştere de 290 de euro, iar din 2007, contribuabilii au dreptul la o deducere fiscală anuală de 335 de euro pentru fiecare copil. Mai original, guvernul bulgar a decis să scutească de rambursarea unui credit pentru studii superioare tinerele cupluri care au cel puţin doi copii în decurs de cinci ani de la terminarea studiilor universitare.
Soţii ar trebui să împartă cu soţiile sarcinile domestice
Totuşi, specialiştii estimează că aceste măsuri nu sunt suficiente, pentru a schimba situaţia fiind necesar să se creeze locuri de muncă cu program parţial sau cu posibilitatea de a lucra acasă şi să se dezvolte serviciile de îngrijire a copiilor până la cel puţin cinci ani. Unii cred că va trebui, în acelaşi timp, ca bărbaţii să accepte să împartă în mod egal sarcinile domestice şi educative pentru ca femeile să accepte din nou să aibă, în medie, cel puţin doi copii. Exemple în acest sens sunt Suedia sau Finlanda, în prezent campioanele naşterilor în UE.
La fiecare jumătate de minut, în Europa are loc un avort Un divorţ la fiecare 30 de secunde
Numărul copiilor avortaţi în fiecare an în Europa este mai mare decât numărul populaţiei statului Cipru.
Conform acestei statistici sumbre publicate de Institutul norvegian de Politici Familiale, în Europa se produce un avort la fiecare 27 de secunde.
Astfel, din cele 6,4 milioane de sarcini înregistrate pe teritoriul Europei în 2006, 1,16 milioane s-au încheiat cu un avort.
Potrivit raportului, un grup de şase ţări - Marea Britanie, Franţa, România, Italia, Germania şi Spania - este responsabil de un total de 77% din numărul total de avorturi produse în Europa.
Europa se află în pragul unei prăbuşiri demografice şi din cauza declinului căsătoriilor. Astfel, în Europa, se produce un divorţ la fiecare 30 de secunde, durata medie a căsătoriilor scăzând până la 13 ani.
Invazie de someri cu diploma
By Andrei Nedelcu
La vara dupa absolvirea studiilor superioare, 6.500 de tineri se vor calca pe picioare in cautarea unui loc de munca, dupa trecerea la sistemul Bologna cu reducerea anilor de studiu. Efectul va fi direct resimtit si de functionarii de la Agentia Judeteana pentru Ocuparea Fortei de Munca Prahova care se asteapta la o insertie masiva de someri din randul tinerilor.
Mii de studenti licentiati
Declaratia de la Bologna a fost semnata in anul 1999, insa, Reforma Bologna a fost pusa in aplicare in Romania abia in 2005. Ea presupune comasarea cursurilor din cadrul facultatilor, in asa fel incat studentii sa parcurga cu un an mai putin de studiu. Astfel, facultatile de cinci ani devin de patru ani, iar cele de patru ani se transforma in facultati de trei ani. Anul acesta, prima promotie de studenti in sistemul Bologna vor absolvi facultatile. Pe langa acestia, alti studenti, care s-au inscris la cursurile universitatilor inainte de 2005, vor finaliza studiile. La Universitatea Petrol-Gaze Ploiesti, anul acesta vor fi 3.266 de absolventi de studii superioare, dintre care 1.860 beneficiari ai Reformei Bologna. „Anul acesta, 2.500 de studenti care au studiat numai trei ani vor termina facultatea, iar 700 care au invatat patru ani vor absolvi si ei universitatea noastra. Aceasta reforma are avantajul de a oferi absolventilor posibilitatea de a ajunge acolo unde isi doresc. Pe de o parte pentru tineri va fi greu sa se angajeze, dar cu siguranta ca in functiile de conducere va fi necesar un master sau un doctorat”, este de parere rectorul Centrului teritorial de invatamant la distanta Ploiesti al Universitatii „Spiru Haret” Bucuresti, profesor Gabriel Taga.
Efectul de bumerang al reformei din invatamant
Daca in prezent in bazele de date ale agentiei figureaza doar 394 de persoane cu studii superioare aflate in cautarea unui loc de munca, in schimb, de la vara, se asteapta ca evidentele sa fie cu mult ingrosate de miile de tineri absolventi de facultati care nu isi vor putea gasi imediat un job. Specialistii in gestionarea fortei locale de munca spun ca deja absolventii cu studii economice ca si cei de drept resimt de ceva vreme lipsa locurilor de munca. „S-a produs o suprasaturatie a specialistilor din aceste domenii, astfel incat multi dintre absolventii unor astfel de profile s-au vazut nevoiti sa-si gaseasca joburi colaterale, fie ca agenti imobiliari sau ca inspectori de resurse umane, dar in nici un caz ca juristi sau economisti” ne-a explicat Dragos Parvan, purtator de cuvant al AJOFM Prahova. Pe de alta parte, Parvan a mai aratat ca pe piata de munca se resimte si efectul invers al anilor ‘95 – 2000, perioada in care au fost reintroduse specializarile umane, si tinerii s-au indreptat prea putin spre calificarile tehnice. „In schimb avem o criza a specialistilor in domenii tehnice. Asa se face ca acum o foarte mare cautare o au inginerii in constructii, domeniu petrolier, IT&C, ingineri constructori de masini, si automatisti. Acestia s-ar putea sa aiba mai multe sanse in gasirea unui loc de munca” a mai aratat Parvan.
Preconizari sumbre
Romania este codasa in ceea ce priveste insertia pe piata muncii a tinerilor pana in 25 de ani. Fata de numarul mare de absolventi care vor iesi pe piata locala a muncii in aceasta vara, reprezentantii AJOFM cred ca acestia vor putea fi incadrati in munca in functie de raportul calificare-cerinta de pe piata muncii. Problema care se pune este daca sunt pregatiti in specialitatile cerute de piata muncii. Absolventii trebuie sa se directioneze in functie de cerintele angajatorilor, astfel incat sa vada daca mai trebuie facuta o investitie pentru o anumita specializare, cautata pe piata muncii.
Si UNESCO vede criza
O situatie cutremuratoare si care spune foarte multe despre sistemul romanesc de integrare a tinerilor in campul fortei de munca a fost prezentata de reprezentanti ai Departamentului de programe de educatie si formare al Institutului pentru Planificare in Educatie al UNESCO, la conferinta „Invatamintul profesional si tehnic si invatamantul superior - provocari si oportunitati in perspectiva invatarii pe tot parcursul vietii”, desfasurata incepand de ieri, la Sinaia. Aici s-a aratat ca numarul somerilor tineri este de trei ori mai mare decat al somerilor adulti. Potrivit statisticilor, in 2005, 23% dintre tinerii din Romania erau someri. In 2007, procentul a scazut la 19%, dar si asa, rata somerilor tineri este de trei ori mai mare decat cea a adultilor (6,4%).
Oferte masterat
La Universitatea Petrol-Gaze Ploiesti, oferta de cursuri de masterat pentru anul universitar 2008-2009 este formata din 1.456 de locuri, la diferite specializari, la invatamantul la zi sau la distanta. Astfel, din cei 6.500 de licentiati din acest an, numai aproximativ un sfert va avea posibilitatea de a obtine o diploma de master la universitatea ploiesteana.
Bâlciul electoral...
Felicia RUSANU | 15 Mai 2008
Mici, bere, pancarte electorale, promisiuni si iar promisiuni. Cam asta ofera clasa noastra politica, acum, in prag de alegeri locale. Si nu numai asta. Evident si balacareala cu care ne-am obisnuit deja, de 18 ani incoace. Mai sunt doar trei saptamâni pâna la marea confruntare, iar candidatii se razboiesc care pe unde apuca. Fotoliul de primar al Capitalei este unul dintre cele mai râvnite, candidatii intrând in ringul politic pentru trânta electorala. In ajutorul lor sar in mod indubitabil sefii de partide, si chiar presedintele Basescu sau premierul Tariceanu. Asta chiar daca cei doi constientizeaza ca incalca prerogativele constitutionale. Nu conteaza prea mult aceste lucruri pentru cei doi demnitari. Important este ca oamenii lor, candidatii pentru Primaria Bucurestiului sau pentru cele de sectoare, sa obtina aceste portofolii. Asa s-a intâmplat si in cazul lui Blaga, Diaconescu sau Orban. Din dorinta de a obtine câti mai electori, mai marii partidelor din care fac parte au intervenit, sustinându-i fara nici o retinere. Basescu il ia in brate pe fostul ministru de Interne, Vasile Blaga, incercând sa arate opinei publice cât de bun manager este acesta si cât de bine ar conduce el Bucurestiul (Sa speram ca nu la fel de bine ca actualul primar al Capitalei, Adriean Videanu!). Tariceanu il prezinta pe Orban ca fiind cel mai potrivit pentru Capitala, iar Diaconescu este sustinut fara rezerve de seful sau de partid, Mircea Geoana. Si din tot acest amalgam de promisiuni si angajamente fatarnice, ce sa mai inteleaga bietul român? Cu cine sa mai voteze alegatorul nostru, când te gândesti ca toti candidatii sunt facuti din acelasi aluat, iar la 18 ani de la prabusirea comunismului, toti cei care s-au perindat pe la putere nu au facut nimic pentru a schimba viata românilor. Toti se dau „cocosi” in campaniile electorale, iar când ajung la putere uita de promisiunile facute. Si le reinnoiesc doar o data la patru ani, atunci când sunt interesati de obtinerea unui nou mandat...
Bâlciul electoral...
Felicia RUSANU | 15 Mai 2008
Mici, bere, pancarte electorale, promisiuni si iar promisiuni. Cam asta ofera clasa noastra politica, acum, in prag de alegeri locale. Si nu numai asta. Evident si balacareala cu care ne-am obisnuit deja, de 18 ani incoace. Mai sunt doar trei saptamâni pâna la marea confruntare, iar candidatii se razboiesc care pe unde apuca. Fotoliul de primar al Capitalei este unul dintre cele mai râvnite, candidatii intrând in ringul politic pentru trânta electorala. In ajutorul lor sar in mod indubitabil sefii de partide, si chiar presedintele Basescu sau premierul Tariceanu. Asta chiar daca cei doi constientizeaza ca incalca prerogativele constitutionale. Nu conteaza prea mult aceste lucruri pentru cei doi demnitari. Important este ca oamenii lor, candidatii pentru Primaria Bucurestiului sau pentru cele de sectoare, sa obtina aceste portofolii. Asa s-a intâmplat si in cazul lui Blaga, Diaconescu sau Orban. Din dorinta de a obtine câti mai electori, mai marii partidelor din care fac parte au intervenit, sustinându-i fara nici o retinere. Basescu il ia in brate pe fostul ministru de Interne, Vasile Blaga, incercând sa arate opinei publice cât de bun manager este acesta si cât de bine ar conduce el Bucurestiul (Sa speram ca nu la fel de bine ca actualul primar al Capitalei, Adriean Videanu!). Tariceanu il prezinta pe Orban ca fiind cel mai potrivit pentru Capitala, iar Diaconescu este sustinut fara rezerve de seful sau de partid, Mircea Geoana. Si din tot acest amalgam de promisiuni si angajamente fatarnice, ce sa mai inteleaga bietul român? Cu cine sa mai voteze alegatorul nostru, când te gândesti ca toti candidatii sunt facuti din acelasi aluat, iar la 18 ani de la prabusirea comunismului, toti cei care s-au perindat pe la putere nu au facut nimic pentru a schimba viata românilor. Toti se dau „cocosi” in campaniile electorale, iar când ajung la putere uita de promisiunile facute. Si le reinnoiesc doar o data la patru ani, atunci când sunt interesati de obtinerea unui nou mandat...
Se retrage „Mitică 4 la sută”?
Ieri, o serie de persoane politice implicate în lupta electorală privind Primăria Râmnicului ne-au informat că Dumitru Buşe, candidatul Partidului Conservator, s-ar fi retras din cursă. Unii spun că „Mitică 4 la sută” ar invoca motive de sănătate, alţii – probleme cu dosaru’! Până una-alta, Biroul Electoral Judeţean nu a confirmat informaţia, astăzi putând apărea date noi.
Lucian Avramescu CIORNE
Aseară, candidaţii din Bucureşti erau surprinşi în exerciţiul delicat al despăducherii parcurilor. Un primar prezumtiv, care n-a măturat în viaţa lui (se vedea după dibăcia cu care întrebuinţa coada măturii), făcea televizistic efortul de a părea natural. Mi-l închipui, dacă va fi ales pentru această pricepere, măturînd zilnic, patru ani.
Candidatura, ciclică, e o caznă care ţine săptămîni în şir – urticarie care dă mîncărimi şi enervare. Te vindeci înfrînt sau te vindeci în scaunul rîvnit. Odată ajuns acolo, încetează pupătura de babe în pieţe şi uşile se blindează cu secretare şi bodyguarzi. Murmurul ventilatorului astupă strada şi te fereşte de stridenţele coatelor în burtă la audienţe.
Ştiu un personaj obsedat de maladii septice de mai mulţi ani. Se spală pe mîini după ce atinge, obligat, o clanţă de uşă care nu-i a vilei lui. Poartă în geantă mereu o sticluţă cu spirt, cu care se dezinfectează de cîteva ori pe zi. E speriat că, mîncînd în oraş, cineva îl otrăveşte. Se bate cu microbi invizibili din aer, din apă şi se simte mereu în pericolul agresiunii unor boli camuflate în pesmet şi în ceaşca de cafea. Cînd l-am văzut, la televizor, scoţîndu-şi din buzunar batista de mătase cu filigran aurit în colţ şi ştergînd mucii unui ţînc dintr-o instituţie de handicapaţi, era să leşin. Nu fiindcă gestul n-ar încăpea în sfera umanului, ci pentru că pe el nu-l cred în stare să facă aşa ceva decît cu pistolul în ceafă. Campania, aşadar, e o caznă cu mitraliera la tîmplă. Imaginea s-a rupt iute, aşa că n-am apucat să-i văd finalul. Mi-l imaginez scăpînd de batistă la primul tomberon, imediat ce a evadat din bătaia de lunetă a camerelor de luat vederi. Acelaşi candidat pupa o bătrînă dintr-un azil şi o ţinea apoi de umeri, colocvial şi prietenos în faţa presei. Presa e un gîrlici şi o ţivlică prin care lumea se uită la tine. Nu e bine să fii surprins în posturi neconvenabile, chiar dacă firea ta adevărată înjură pe dedesubt. Aşa cum pe deasupra te beşteleşte nevasta: "Campanie ţi-a trebuit Micule, să pupi toţi nespălaţii şi să mănînci mici cu ţiganii din Ferentari?".
Viaţă grea de candidat! Turul zilnic al prostimii. Poza de a fi mereu cumsecade şi zîmbitor, chiar dacă te doare burta. Obligaţia de a-ţi lăsa Merţanul acasă şi de a te deplasa cu Dacia în Pantelimon, fiindcă ăia nu suportă limuzine cu aer condiţionat şi le zgîrie.
Candidatul e, uneori, un personaj care ar înghiţi şi un guşter viu pentru a fi votat. De-aia candidatura e o caznă şi un blestem, o internare sezonieră în pavilionul leproşilor. Corvoada îmbrăţişării electoratului care nu este dat întotdeauna cu Rexona trebuie împlinită, aşa cum nu te poţi duce în Rai pînă nu îţi zdreleşti niţel genunchii pe lespezile unei chinovii. Pînă una-alta, continuă măturatul prin parcuri, lustruitul closetelor publice şi spălatul mesianic al aurolacilor pe picioare. Măturătorii-primari au chiar şi sigla partidului pe şorţ.
Potrivit legii, candidaţii la alegerile de orice fel din România au obligaţia ca, împreună cu celelalte documente, să depună la Biroul Electoral de Circumscripţie si o declaraţie de avere actualizată. De aici, „agoniselile" pleacă la „draga de ANI" unde, potrivit aceleiasi legi, sunt postate pe site-ul instituţiei în termen de 48 de ore de la primire, astfel ca orice alegător să-si poată face o idee despre situaţia materială a celor care îi solicită votul. Simplu, nu?
În realitate, lucrurile sunt mult mai complicate, astfel că demersul „Săptămânii Financiare" de a aduna într-un catalog declaraţiile de avere ale principalilor candidaţi pentru fotoliile de primar si presedinte de Consiliu Judeţean s-a dovedit a fi, de fapt, o investigaţie laborioasă.
Declaraţiile de avere oferă indicii nu numai despre starea materială a candidaţilor, ci si despre buna lor credinţă. Asa se face că o culegere de documente bazate pe cifre este, de fapt, o lectură captivantă!
Trimiteți un comentariu